Recuperarea creanțelor pe calea somației europene de plată reprezintă o procedură lipsită de caracter contencios, reglementată în baza Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European, la data de 12 decembrie 2006.
În cadrul raporturilor comerciale dintre părțile implicate în organizarea de transporturi rutiere de marfă, există posibilitatea ca unul dintre parteneri să genereze un litigiu.
De aceea, somația europeană de plată are rolul de a accelera și reduce costurile unei astfel de probleme contractuale, dacă litigiul este produs între mai multe țări membre ale Uniunii Europene. Această procedură este recunoscută și executată în toate statele UE, cu excepția Danemarcei.
Iată mai multe informații utile despre somația europeană de plată.
În ce condiții se aplică somația europeană de plată?
Procedura de cerere a somație este validă pentru cazurile în care cel puțin o parte implicată într-un contract comercial, asociat unui transport de mărfuri, are domiciliul sau reședința într-un stat membru al UE. Dacă această premisă este respectată, somația europeană de plată se poate aplica atât în materie civilă, cât și comercială.
Aspecte asupra cărora somația europeană de plată nu poate fi impusă:
● proceduri ce vizează falimentul sau lichidarea societăților insolvabile sau a altor forme de persoană juridică;
● creanțe rezultate din obligații ce nu apar în contractul încheiat între părți, excepție făcând situația în care există o recunoaștere a unei datorii sau a unor datorii lichide, ce decurg din proprietatea cu un caracter comun asupra unui anumit bun;
● materia de natură fiscală, administrativă sau vamală;
● obligația statului de a răspunde pentru acțiuni și omisiuni comise în exercitarea puterii publice;
● regimuri matrimoniale;
● asigurări sociale.
Cum se poate înainta o cerere de somație europeană?
Pentru introducerea unei cereri de somație europeană de plată, este necesară completarea formularului de tip A, din anexa Regulamentului (CE) nr. 1896/2006. Instanța investită ulterior cu o astfel de cerere se determină în baza normelor de drept comunitare, în special, cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
Această instanță va evalua cererea înaintată pentru activarea somației europene de plată, analizând dacă acest demers se bazează pe un temei legal, descris de respectarea unor condiții impuse de lege (exemplu: caracterul transfrontalier al litigiului în materie civilă și comercială).
La momentul evaluării, există posibilitatea ca instanța să aprecieze că:
Formularul completat nu include toate informațiile necesare
● În acest condiții, reclamantului i se oferă posibilitatea de a completa/rectifica cererea depusă pentru eliberarea unei somații europene de plată, însă în baza unui termen-limită prestabilit.
● În cazul în care instanța consideră că cererea formulată este inadmisibilă sau nefondată, reclamantul va utiliza formularul B din anexa II a Regulamentului.
Condițiile prevăzute sunt îndeplinite parțial doar pentru o parte a cererii
În acest context, instanța desemnată pentru evaluarea cererii poate propune modificarea acesteia, reclamantul utilizând pentru acest demers formularul C din anexa III a Regulamentului.
Reclamantul va fi înștiințat de instanță cu privire la consecințele deciziei sale, iar în cazul în care acesta acceptă decizia, se va emite o somație europeană de plată doar pentru partea de cerere validată. În caz de refuz, instanța respinge în întregime cererea înaintată.
Motivele pentru care instanța consideră că cererea reclamantului trebuie respinsă vor fi aduse la cunoștința acestuia prin utilizarea formularului D din anexa IV a Regulamentului.
Se poate ataca decizia instanței prin recurs?
În cazul în care cererea a fost respinsă de instanța desemnată, reclamantul nu poate ataca prin recurs această decizie.
Acesta are, însă, la dispoziție varianta realizării unei noi cereri pentru somația europeană de plată sau poate utiliza o altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru UE.
Cum se emite somația europeană de plată?
În cazul în care cerințele pentru validarea cererii sunt respectate, în termen de 30 de zile de la înaintarea acesteia, instanța va elibera somația europeană de plată.
Acest interval de timp nu include și termenul necesar pentru ca reclamantul să completeze, rectifice, modifice cererea respectivă, în cazul situațiilor analizate mai sus.
Procedura privind executarea somației europene de plată emise de instanță este reglementată în baza legislației din țara UE în care este înaintată o astfel de solicitare.
Cum se comunică pârâtului decizia instanței?
Legislația națională a țării din UE în care care s-a înaintat cererea este cea care stabilește cadrul legal pentru comunicarea sau notificarea pârâtului, cu privire la decizia instanței.
Astfel, sunt delimitate clar normele procedurale minime pentru comunicarea sau informarea acestuia (cu sau fără confirmare de primire a deciziei din partea pârâtului).
Ce acțiuni legale are pârâtul la dispozitie împotriva deciziei?
Poziția pe care pârâtul o poate lua împotriva deciziei instanței trebuie trimisă în termen de 30 de zile, de la data comunicării sau notificării acesteia.
Dreptul său de reexaminare a somației europene de plată, după perioada-limită de 30 de zile, este recunoscut doar într-una dintre următoarele situații:
● somația de plată a fost comunicată sau notificată pârâtului fără confirmare de primire, astfel încât acesta nu a dispus de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea.
● pârâtul a fost împiedicat să conteste creanța din cauze de forță majoră sau în contextul unor circumstanțe extraordinare.
● somația europeană de plată a fost emisă în mod vădit eronat.
În cazul în care contestația depusă de pârât nu este validată, decizia inițială a instanței privind somația europeană de plată rămâne valabilă. În cazul acceptării contestației realizate de pârât, decizia inițială a instanței se anulează.
Totodată, în cazul incompatibilității dintre somația europeană de plată emisă și o altă hotărâre judecătorească pronunțată anterior, ori cu o altă somație emisă într-un stat membru UE sau o țară terță, instanța competentă poate refuza executarea.
Condiția este ca hotărârea pronunțată sau somația eliberată anterior să vizeze aceleași părți, dintr-un litigiu cu aceeași speță juridică. De asemenea, hotărârile judecătorești luate anterior în favoarea pârâtului trebuie să fie și recunoscute în statul membru de executare.
Așadar, în cazul în care un partener din alt stat al UE refuză în mod voit achitarea unei creanțe, procedura somației europene de plată poate fi utilizată pentru încercarea de recuperare a acesteia, în situația în care creanța nu este contestă de debitor.
